sâmbătă, 4 august 2007

Două mame-MARI !




Aici este bunica (mamarea) din Năvodari. Dobrogea. Acum este în Oradea şi abia aşteaptă întâlnirea cu Domnul în veşnicie. Îmi amintesc şi acum cum mă ţinea de mână pe drumul destul de lung pe care îl făceam Duminica spre biserica din Năvodari. Rămasă văduvă de tânără a crescut 7 copii şi câţiva nepoţi. Şi-a înmormântat 3 copii. Nu şi-a permis să-şi ducă copii la doctor aşa că ea era cea care le dregea bolile. I-a tăiat sub limbă atunci când aveau hepatită, le spărgea amigdalele cu degetul atunci când făceau roşu în gât. Pe lângă metodele astea era şi rugăciunea fierbinte. Avea un simţ al umorului foarte dezvoltat ( stilul oltenesc combinat cu dobrogean ).








Aici este bunica (mamarea) de la Tătărăşeni. Moldova. Acum este cu Domnul în veşnicie. A rămas văduvă de tânără. Soţul ei s-a înbolnăvit de leucemie la vestea că mezinul familie, Jean, de 6 ani s-a înecat în iazul din spatele grădinii. Ceilalţi doi băieţi au plecat să lucreze în ţară. Nu a suportat ideea că nu poate să citească scrisorile trimise de băieţi şi aşa s-a apucat singură să înveţe să citească şi să scrie. Manualul ei a fost ziarul şi Biblia. Şi a reuşit. Şi ea avea un umor moldovenesc foarte bine dezvoltat. Ea este cea care mi-a scris pe o Biblie, două cuvinte: "La revedere". În casa ei s-a făcut biserică. La acel amvon am predicat pentru prima oară ( biserica era goală ).




"Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta..."


( 2 Timotei 1:5a )












vineri, 3 august 2007

Proorocii de ieri, prefăcuţii de azi!

O persoană nepocăită m-a oprit în parc şi m-a întrebat dacă mai există prooroci astăzi. Mama ei, baptistă, este vizitată de astfel de "prooroci" şi primeşte fel de fel de mesaje. Ei spun că mesajele vin din partea lui Dumnezeu. Trist este că un baptist ( baptiştii au fost întotdeauna loiali Cuvântului Sfintei Scripturi chiar dacă asta a însemnat prsecuţii ) este momit aşa de uşor de această învăţătură a zilelor noastre. Dacă vrem speranţă, dacă vrem ceva care să ne poarte prin viaţă, atunci nu de prooroci contemporani avem nevoie, nu de minuni şi semne. Avem nevoie de Scripturi. Au existat două feluri de prooroci: 1. cei a căror profeţii nu se împlinesc. Aceştia sunt descrişi în Deuteronom 18:21-22. Este interesant că ei există şi chiar dacă proorociile lor sunt nişte păcăleli, sunt destui care continuă să-i urmeze. Nu pot să-i înţeleg. 2. cei a căror profeţii se împlinesc, fac şi minuni dar rămân tot eretici datorită falselor doctrine în care cred. Aceştia sunt descrişi în Deuteronom 13: 1-3. Am auzit acest argument folosit de foarte mulţi: "dar, frate Adi s-a împlinit exact cum mi-a zis!" Şi ce dacă? Împlinirea proorociei nu este o confirmare a a faptului că proorocul este trimis de Dumnezeu. Trebuie şi o verificare a teologiei lui. Doctrina pe care o propovăduieşte este importantă. Duminică dimineaţă voi predica cu ajutorul Duhului Sfânt despre proorocii de ieri şi prefăcuţii de azi. Doar încă un gând: Astăzi nu mai avem nevoie de prooroci şi mesaje directe de la Dumnezeu. Avem revelaţia completă: Sfânta Scriptură, Biblia. Este suficientă să conducă pe cineva din împărăţia întunericului în împărăţia luminii. Este suficientă şi de folos "să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinicpentru orice lucrare bună"( 2 Tim.3:16,17 ). Deci, nu am nevoie de nici un mesaj extra-scriptural. Nu am nevoie de nici un prooroc să-mi spună ceva de la Dumnezeu. Eu am Cuvântul lui Dumnezeu în mâna mea chiar acum: Biblia. Ce frumos sună cântarea....şi vă rog să vă uniţi cu mine şi să cântăm : "Sfânta Scriptură deschisă, Ea poate îndrepta starea; Prin ea oricine în lume, POate afla fericirea. O, sfânt Cuvânt, Rază din cer, Luminează în tot locul! Până când toţi s-or mântui, S-a schimba-n zi-ntunericul. Cartea-asta Dumnezeu ne-a dat, Ea-i izvorul fericirii Când noaptea morţii va sosi, Razele ei vor strălucii.

joi, 2 august 2007

Poate un pocăit să fie posedat de demoni?

De la început vreau să reafirm că Scriptura, Cuvântul Divin este sursa de adevăr despre tot ce vrem să aflăm despre Diavol şi demoni.

Pot demonii să locuiască într-un credincios adevărat?

Pot demonii să intre pe vreo uşă deschisă şi să se instaleze în viaţa copilului lui Dumnezeu? Cei care sunt fascinaţi de această luptă spirituală spun că este posibil. I-am întins Biblia unuia dintre ei, cerându-i să-mi arate în Biblie suportul lor pentru această practică. A rămas blocat! Răspunsul lor nu se bazează pe Scriptură, ci pe experienţe subiective. În discursul lor, nu vei auzi pasaje din Biblie, sau versete din epistolele apostolului Pavel, dar vei auzi foarte multe experienţe, întâmplări, vindecări, senzaţii şi iar experienţe.

Nu avem nici un exemplu biblic clar în care un demon a locuit în viaţa unui credincios veritabil. În nici o epistolă din Noul Testament nu găsim vreo avertizare cu privire la posibila invadare a demonilor. Nu găsim în epistole o învăţătură cum să scoţi demonii din credincios sau necredincios. Domnul Isus şi apostolii au fost singurii care au scos demonii şi în absolut fiecare caz a fost vorba de necredincioşi.

Învăţătura colectivă a Scripturii este că demonii nu locuiesc în viaţa unui credincios.

Iată ce spune 2 Corinteni 6: "Ce înţelegere poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu" (v.15,16).

În Coloseni 1:13, apostolul Pavel spune că Dumnezeu "ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui". Mântuirea aduce eliberarea de sub tirania Diavolului.

În Romani 8:37 Scriptura spune că suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos. Iar în 1 Cor.15:57 Biblia ne spune că avem biruinţă prin Domnul nostru Isus Cristos. În 1 Ioan 2:13 Cuvântul Divin spune că am biruit pe cel rău iar în 4:4 ni se spune că Duhul Sfânt care este în noi este mai mare decât cel ce este în lume, adică Satan.

Cum poţi să afirmi aceste promisiuni şi în acelaşi timp să crezi în posedarea demonilor a unui copil al lui Dumnezeu?

Scoaterea demonilor este o practică fascinantă pentru mulţi şi astăzi! Sunt unii care cred şi caută astfel de practici.

În Matei 12:43-45, Domnul Isus este enervat de cei care vor doar să vadă semne şi minuni. În loc să le sature curiozitatea, Domnul Isus le spune despre nevoia lor de mântuire. Sufletele lor nu sunt "ocupate". Duhul Sfânt nu este acolo. Aceste suflete sunt goale şi disponibile pentru demoni. Nu este vorba de credincioşi ale căror trupuri reprezintă un adevărat Templu al Duhului Sfânt ( 2 Cor.6:16 ).

Conform lui 1 Petru 1:5, când Domnul Isus locuieşte în viaţa unei persoane, acea persoană este "păzită de puterea lui Dumnezeu".

Atenţie acum ce se întâmplă atunci când eşti născut din Dumnezeu!

Iată: "Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el" (1 Ioan 5:18).

Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei care sunt specializaţi în "scoaterea duhurilor". Ei sunt cei care au nevoie de eliberare. Când Duhul Sfânt locuieşte în mine sau în tine, nici un demon, nici zece demoni nu vor îndrăzni să-şi facă casă în viaţa mea sau a ta. Locuinţa demonilor este un semn că acolo lipseşte mântuirea, lipseşte Duhul Sfânt.

luni, 30 iulie 2007

A murit Patriarhul Teoctist

Discuţiile despre patriarhul interimar şi despre urmaşul Patriarhului Teoctist au început deja.

Consiliul permanent al Patriarhiei format din toţi mitropoliţii din ţară trebuie să decidă mîine cine va ţine locul Patriarhului.

Numirea aceasta va da un semnal foarte clar tuturor ortodocşilor din această ţară şi nu numai.

Sunt în discuţie două nume:

IPS Mitropolitul Daniel al Moldovei (Ecumenicul) şi

sursa-hotnews-punct-ro.jpg

IPS Nicolae al Banatului (Mărturisitorul).

Daniel este un ecumenic declarat, dar numai atît, în declaraţii.

Nicolae a rămas în conştiinţa naţiunii prin mărturisirea sa foarte timpurie legată de colaborarea cu Securitatea încă din anii 90.

Daniel, bine şcolit după experienţa elveţiană, foarte inteligent, un diplomat de excepţie, dar cu mulţi duşmani în Sinod (umbla vorba la un moment dat de o tentativă de asasinat), are toate şansele să fie următorul “Prea Fericit”, în conformitate cu tradiţia care plasează Scaunul Moldovei ca favorit în ceea ce priveşte alegerea noului patriarh. Mînă de fier, a realizat foarte multe pentru Mitropolia Moldovei. Este un negociator foarte abil, un administrator excelent al puterii. Dezavantaj pentru ceilalţi concurenţi: este prea tînăr! Aceasta înseamnă o longevitate foarte mare în scaunul patriarhal.

Nicolae, mai în vîrstă, spirit pacinic, simpatizant al neoprotestanţilor, o voce respectată între “cei vechi”, are şanse mai multe să fie numai patriarh interimar şi să conducă procesul de alegere al următorului patriarh.

Alegerea lui Nicolae ar fi un semn că se începe o rezolvare a trecutului, alegerea lui Daniel ar fi un semnal că realizările politice şi administrative sînt mai importante decît transparenţa şi dialogul.

Decizia este una importantă. Va aduce multe schimbări în viaţa poporului român.

Ne rugăm ca Dumnezeu să vegheze asupra noastră.