Unde îl vrei pe Isus? Pe cruce sau în cer?

Lucas, fiul meu a împlinit 3 ani pe 19 iulie. I-am spus acum vreo două seri, că Domnul Isus a murit pe cruce în locul lui, în locul meu, în locul mamei, în locul nostru. Noi trebuia să murit dar El a vrut să moară pentru noi. Reacţia lui a fost că îi venea să plângă. M-am bucurat în inima mea. Bună reacţie la acest mesaj. Şi acolo, pe cruce, Domnul Isus a murit. A fost pus într-un mormânt şi o piatră mare a fost aşezată la intrare. Dar Domnul Isus care este Tare şi Puternic a înviat, a ieşit afară şi ne-a spus că se duce să ne pregătească un loc frumos în cer şi apoi vine să ne ia acolo cu El. Reacţia lui: "vreau şi eu acolo". Iară m-am bucurat! Dar de acolo de sus Domnul Isus - am continuat eu- se uită aici jos pe pământ să vadă cine e cuminte. Şi dacă vede pe cineva care nu este cuminte, se supără şi nu îl primeşte în cer. Îl duce în foc. Aşa că dacă nu eşti cuminte şi ascultător, Domnul Isus nu te mai ia cu El în cer. Reacţia lui: "tata vreau să-ţi spun ceva la ureche". S-a apropiat de urechea mea şi şoptind mi-a spus: "vreau Domnul Isus să stea pe cruce". Nu m-am bucurat. Am fost trist dar am ştiut că şi el are o fire care nu-i place să fie răstignită. Ar prefera ca această cruce să stea ocupată cu Isus şi să nu ne mai "streseze" cu regulile Lui. I-am spus că Domnul Isus nu mai este pe cruce, ci este în cer şi se uită la noi să vadă cum trăim. A acceptat ideea şi a adormit îngândurat. Probabil că se gândea că nu este "joacă" cu acest Isus! Noapte bună copii! Şi nu uitaţi...Domnul Isus nu mai este pe cruce! Mâine voi fi şi eu la examen. Examen la Teologie Pastorală. Am nevoie de rugăciunile voastre. Mulţumesc şi Domnul să vă dea har în tot ce faceţi.

Examen de BAC

Îmi amintesc noaptea dinaintea primului examen de la bac. Era prin anul 1992. Am ştiut în acea noapte că "l-am prins" de picior pe Domnul şi nu l-am lăsat până când nu mi-a promis că va fi cu mine! Îmi amintesc că am plâns mult în rugăciune. Mult. A fost o rugăciune a disperării. O rugăciune în hohot de plâns. ( Îmi este dor de un astfel de dialog cu Domnul ) Dar nu ştiam ce are de gând să facă! Ştiam că va trebui să facă o minune ca să reuşesc să trec de bac! Cu mine şi cu decizia mea atât de prostuţă....era nevoie de o MARE minune. ( în curând am să vă spun despre ce decizie este vorba ). Uneori ne purtăm ca şi cum nu am avea nevoie de Dumnezeu. Dar atunci când îi facem loc să lucreze în viaţa nostră .....Dumnezeu ne surprinde! Şi ne trezim că îi spunem: "Oooo, dar nu ştiam că poţi să faci asta!" Ne dăm seama imediat că am spus o prostie. EL ESTE DUMNEZEU!POATE TOTUL! ESTE ATOT(aici se include şi bacul)PUTERNIC. Şi de prea multe ori uităm cine este EL! Nu uitaţi dragii mei liceeni: "POT TOTUL PRIN CRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREŞTE" Vă voi spune în curând cum a fost bacul meu! Domnul cu voi! Voi sta în rugăciune pentru voi! Adi Condrea

TEHNICA ACADELEI

Iată un fragment dintr-o carte pe care tocmai am citit-o. Este scrisă de A.W. Tozer. (o recomand urgent ) "Aşa am ajuns la o anomalie ciudată: învăţătură scripturală şi practică nescripturală. Thenica acadelei s-a integrat aşa de mult în gândirea religioasă actuală, încât e considerată ceva normal. Orice obiecţie la nebuniile creştinismului actual, precum cele de genul viţelului de aur, este întâmpinată cu replica triumfătoare: "dar îi câştigăm pe oameni!" Îi câştigăm pentru ce? Pentru a fi ucenici adevăraţi? Pentru a purta crucea? Pentru lepădare de sine? Pentru a se separa de lume? Pentru răstignirea cărnii? Pentru o trăire sfântă? Pentru un caracter nobil? Pentru a dispreţui comorile lumii? Pentru o severă auto-disciplină? Pentru a-L iubi pe Dumnezeu? Pentru o predare totală lui Cristos? Desigur, răspunsul la toate aceste întrebări este NU! Ce părere ai?.......Eşti pus pe gânduri? Ăsta e semn bun! Domnul cu tine...şi să nu accepţi "acadeaua" lumii.