Minunea de la bac 3

Am intrat în sală şi am primit fiecare subiectele. Am avut cred că 30 minunte în care am putut să ne pregătim pentru ieşitul la tablă. Primul subiect l-am făcut cum am crezut eu că este bine, al doilea la fel dar nu eram sigur că este bine. La al treilea nici nu înţelegeam ce îmi cere problema să fac. Nu aveam nici o idee despre ce este vorba. Ca să nu dau ciorna goală am făcut cea mai simplă operaţie cu acea matrice care se afla în problemă. Am înmulţit-o cu ea însăşi. Şi gata. Mă gândeam că dacă reuşesc să i-au un 6 este minune! A fost strigată o tipă pe care toţi o ştiam că este bună la mate. A început să umple tabla cu rezolvări şi explicaţii. A urmat o întrebare fulger. Nu avea nici o legătură cu subiectul fetei. Dar "şefa" insista să răspundă. Îi cerea să enunţe o teoremă. Nu a ştiut. "Şefa" a început să ţipe la ea. Fata a început să plângă. "Şefa" a început să ţipe şi mai tare spunând că încearcă să o impresioneze cu lacrimi. Fata s-a blocat. Nu a mai putut răspunde la nici o întrebarea. A picat examenul şi a ieşit afară plângând. Eu eram paralizat. Am vrut să fug acasă pe geam. :). A urmat un băiat. Bun băiat la mate. L-a întrebat "şefa" unde vrea să dea. "la Iaşi". A urmatz tabla umplută de rezolvări. Şi apoi întrebările suplimentare. Băiatul a ieşit "şifonat" rău de tot şi cu un 6 tras de păr. Am auzit strigarea. "CONDREA". Pur şi simplu nu am putut să mă ridic. Nervoasă, "şefa" a strigat încă odată "Am zis Condrea". M-am ridicat cu greu şi m-am îndreptat spre tablă. I-am spus de la început că la al treilea punct nu am ştiut ce să fac. Mi-a spus: "lasă că ajungem, acolo imediat". M-am întors spre tablă să încep rezolvarea primului punct. Aveam ciorna în mână. "Şefa" m-a oprit. Sângele mi-a îngheţat. "Te rog să-mi spui care este rezultatul final al rezolvării" au fost cuvintele "şefei". Am crezut că este o capcană sau ceva de genul ăsta. Văzându-mi ezitarea, "Şefa" mi-a explicat că dacă rezolvarea este bună atunci şi rezultatul final este bun. Aşa că aşteaptă să audă rezultatul final. I-am spus. Era bun. "Treci la al doilea punct". Am vrut să scriu pe tablă, dar m-a oprit. "Spune-mi rezultatul final, măi băiete." I-am spus repede rezultatul. Era bun. "Ce nu ai ştiut la al treilea. Să-ţi văd ciorna." I-am arătat ciorna. "Fă pe tablă ce ai făcut pe ciornă". Adurat câteva secunde să fac înmulţirea. M-am uitat la ea ruşinat de cât am reuşit să fac din problemă. "Şefa" s-a uitat la mine şi a spus: "Asta e rezolvarea. Tu ai rezolvat problema fără să ştii". Au urmat întrebările. Nu am ştiut nici una. Dar nici nu îmi păsa de asta. Ştiam că un 6 sigur iau. Comisia s-a consultat să vadă ce notă merit şi nota a fost 8. Îmi venea să urlu de fericire. Chiar pe "şefa" eram în stare să o iau în braţe. M-am abţinut. "Eşti liber". Aproape că alergam spre uşă, aşa cum ar alerga un deţinut de poarta spre libertate. Când să deschid uşa....am auzit vocea "şefei": "STAI". ..........Am înlemnit. M-am întors spre "şefa" care era încadrată de toată comisia de profesori. Şi "şefa"a glăsuit aşa: "Băiete, comisia ţi-a dat nota 8, dar pentru că ai venit îmbrăcat frumos la bacalaureat, eu îţi ofer un punct în plus. Ai nota 9." 9 a fost cea mai mare notă din tot liceul dată la matematică în anul acela. Cum am fost îmbrăcat? Ca de biserică! pantaloni, cămaşă albă, cravată, sacou. În timp ce ceilalţi au venit "relevanţi". Blugi, tricouri, etc. A fost mila şi minunea lui Dumnezeu. Nu uitaţi de lupta în rugăciune cu o noapte înainte. A fost răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de rugăciune. Şi răspunsul Lui a fost să intervină cu o minune. De ce minune? Cum vă explicaţi schimbarea de atitudine a "şefei" atunci când am venit eu la rând. Cum vă explicaţi rezultatele finale corecte? Cum vă explicaţi dorinşa ei de a nu vedea toată rezolvarea, ci doar rezultatul final? Cum vă explicaţi punctul oferit gratis? MINUNEA LUI DUMNEZEU! Îl slăvesc pe Domnul pentru reuşita celor care au dat bacul anul acesta. Şi cred că Domnul merită toată slava şi mulţumirea pentru succes de la examen. Dependenţa de Dumnezeu şi credincioşia de zi cu zi sunt două lucruri care însoţesc minunile lui Dumnezeu. Dacă l-aţi văzut pe Domnul făcând lucruri minunate în timpul examenului, deschideţi-vă gura şi povestiţi aceste minuni. Sau scrieţi-le şi vi le voi posta pe blog. Domnul cu voi!

Minunea de la bac 2

Am promis că voi spune experienţa mea de la bac. Într-un moment de bravare am hotărât împreună cu prietenul meu şi colegul meu de bancă Cristi, să dăm bacul la matematică oral. Chiar dacă ne hotărâsem deja că vom merge cu sportul. Am fost la dom director şi i-am spus hotârărea. S-a mirat foarte tare. Şi ne-a avertizat că de data asta este definitivă hotărârea. Sigur! Un alt obiect pe care l-am ales a fost filosofia ( nu dădea nimeni la acest obiect din tot liceul. Eu şi Cristi am zis că ne ar fi interesant să dăm doarnoi la filosofie ). Şi aşa am şi făcut. S-a organizat bacalaureat la filosofie doar pentru noi doi. Am alergat acasă să văd ce am de învăţat la mate şi am îngheţat când am văzut câte cărţi sunt şi cât de "neinspirată" a fost decizia mea. Am realizat că am nevoie neapărat de o minune. Eram eu bun la mate dar....nici chiar să dar bacul la mate....şi pe deasupra era şi oral!!! Chiar prea de tot pentru mine. M-am interesat câţi dădeau la mate. erau vreo 14 din tot liceul. Băieţi şi fete de care toţi ştiam că erau buni. Olimpiade, concursuri. Ce căutam eu printre ei? Nu ştiu! Am început să trag tare şi să învăţ. Nopţi nedormite. Nici de mâncare nu aveam timp. Doream cu orice preţ să iau bacul pentru că vroiam să mă duc la Seminar. Şi fără bacul luat...nici o şansă. Dar cu toată truda mea, am ajuns în ziua dinaintea examenului de la mate şi avea câteva cărţi pecare nu le acoperisem. Erau teoreme şi o groază de exerciţii şi probleme pe care nu reuşisem să le fac. Parcă nu era destul asta, că am aflat că şefa de comisie de la bac este profesoară universitară de matematică de la iaşi. Şi că dorinţa ei este să "stoarcă" pe cei care dau la mate. Câteva cuvinte despre şefa de comisie: profesoara de mate de la Iaşi. O femeie mică şi grasă. Nu foarte frumoasă ( ca să nu spun urâtă ). Umbla cu tocuri de cauciuc ca să nu se prindă profiic are stăteau de păză când apare în control prin săli. A trimis acasă vreo 3 profesori pentru că nu păzesc elevii aşa cum ar trebui. Nu îi plăcea nici oraşul, nici ziarul pe care îl primea, nici cazarea, nici cafeau, nici directorul, nici de noi...nu îi plăcea nimic şiera pusă pe lucruri mari. Nu mişca nimeni în faţa ei. Când l-am întrebat pe directorul nostru ce părere are despre şefa de comisie din anul acesta, a răspuns: "este pedeapsa lui Dumnezeu peste noi". Vă daţi seama! Şi eu cu ea am dat examen la matematică oral. Deja mă apucă emoţiile când îmi aduc aminte. În noaptea de dinaintea examenului de mate, m-am rugat ca niciodată. Am ştiut că Dumnezeu mă ascultă. Şi de aceea nu am plecat din prezenţa Lui decât atunci când am fost sigur că am ajutorul Lui. Nu am ştiut ce plan are...dar am mers prin credinţă. Credinţă doar în El....că în matematica pe care o ştiam eu....nici o şansă. Atunci când nu mai ai nici o şansă.......eşti dispus să apelezi la EL din toată inima. Şi acolo are loc adevărata rugăciune. Mă opresc aici şi voi continua cu ziua în care am intrat la examen şi am dat faţă cu "şefa de comisie". A fost o zi încare am şi plătit preţul stresului îndurat. M-am îmbolnăvitde hepatită. Ooo, Doamne fii lăudat pentru toate! ambasadorul

Iată o poezie pe care am învăţat-o de mult. Este scrisă de Ioan Maier. "De fapt, plenar şi major pentru deplina fericire a omenirii nu există decât dragostea. Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele. Toate celelalte nu sunt decât surogate care încearcă să substituie dragostea, fără speranţă de succes. Deci, vă rog, nu uitaţi: Dumnezeu este dragoste!" Să ne ajute Domnul să trăim plenar!