Minunea de la bac 2

Am promis că voi spune experienţa mea de la bac. Într-un moment de bravare am hotărât împreună cu prietenul meu şi colegul meu de bancă Cristi, să dăm bacul la matematică oral. Chiar dacă ne hotărâsem deja că vom merge cu sportul. Am fost la dom director şi i-am spus hotârărea. S-a mirat foarte tare. Şi ne-a avertizat că de data asta este definitivă hotărârea. Sigur! Un alt obiect pe care l-am ales a fost filosofia ( nu dădea nimeni la acest obiect din tot liceul. Eu şi Cristi am zis că ne ar fi interesant să dăm doarnoi la filosofie ). Şi aşa am şi făcut. S-a organizat bacalaureat la filosofie doar pentru noi doi. Am alergat acasă să văd ce am de învăţat la mate şi am îngheţat când am văzut câte cărţi sunt şi cât de "neinspirată" a fost decizia mea. Am realizat că am nevoie neapărat de o minune. Eram eu bun la mate dar....nici chiar să dar bacul la mate....şi pe deasupra era şi oral!!! Chiar prea de tot pentru mine. M-am interesat câţi dădeau la mate. erau vreo 14 din tot liceul. Băieţi şi fete de care toţi ştiam că erau buni. Olimpiade, concursuri. Ce căutam eu printre ei? Nu ştiu! Am început să trag tare şi să învăţ. Nopţi nedormite. Nici de mâncare nu aveam timp. Doream cu orice preţ să iau bacul pentru că vroiam să mă duc la Seminar. Şi fără bacul luat...nici o şansă. Dar cu toată truda mea, am ajuns în ziua dinaintea examenului de la mate şi avea câteva cărţi pecare nu le acoperisem. Erau teoreme şi o groază de exerciţii şi probleme pe care nu reuşisem să le fac. Parcă nu era destul asta, că am aflat că şefa de comisie de la bac este profesoară universitară de matematică de la iaşi. Şi că dorinţa ei este să "stoarcă" pe cei care dau la mate. Câteva cuvinte despre şefa de comisie: profesoara de mate de la Iaşi. O femeie mică şi grasă. Nu foarte frumoasă ( ca să nu spun urâtă ). Umbla cu tocuri de cauciuc ca să nu se prindă profiic are stăteau de păză când apare în control prin săli. A trimis acasă vreo 3 profesori pentru că nu păzesc elevii aşa cum ar trebui. Nu îi plăcea nici oraşul, nici ziarul pe care îl primea, nici cazarea, nici cafeau, nici directorul, nici de noi...nu îi plăcea nimic şiera pusă pe lucruri mari. Nu mişca nimeni în faţa ei. Când l-am întrebat pe directorul nostru ce părere are despre şefa de comisie din anul acesta, a răspuns: "este pedeapsa lui Dumnezeu peste noi". Vă daţi seama! Şi eu cu ea am dat examen la matematică oral. Deja mă apucă emoţiile când îmi aduc aminte. În noaptea de dinaintea examenului de mate, m-am rugat ca niciodată. Am ştiut că Dumnezeu mă ascultă. Şi de aceea nu am plecat din prezenţa Lui decât atunci când am fost sigur că am ajutorul Lui. Nu am ştiut ce plan are...dar am mers prin credinţă. Credinţă doar în El....că în matematica pe care o ştiam eu....nici o şansă. Atunci când nu mai ai nici o şansă.......eşti dispus să apelezi la EL din toată inima. Şi acolo are loc adevărata rugăciune. Mă opresc aici şi voi continua cu ziua în care am intrat la examen şi am dat faţă cu "şefa de comisie". A fost o zi încare am şi plătit preţul stresului îndurat. M-am îmbolnăvitde hepatită. Ooo, Doamne fii lăudat pentru toate! ambasadorul