Tata

Ieri în biserică am onorat prezenţa taţilor. Este binecuvântarea Domnului să ai un tată. Azi am vrut să vorbesc cu tatăl meu. Nu am putut pentru că este plecat. Unde? În Ucraina. În misiune. Merge acolo în fiecare lună pentru a-i ajuta pe fraţii care au cerut ajutor. Şi sunt mândru de tatăl meu. Îmi amintesc de vremurile când tata mă lua cu el la serviciu şi mă lăsa să apăs pe butoane. Un singur buton pe care îl apăsam pornea o imensă turbină de epurare a apei. Acolo lucra tata pe vremea aceea. Dar o dată cu apăsarea butonului inima mea devenea o imensă turbină a bucuriei. Tata era cu mine! Mă lua cu el. Am fost primul ucenic al lui în meseria de zugrav. Ce? Nu vă vine să credeţi? Nu vă doresc să aflaţi durerea unui strop de var căzut în ochi. Auuuuu! Petrecea timp cu mine. Aşa am învăţat să fac şi eu cu fiul meu. Îl iau cu mine şi îl las să apese pe butoane. Îl iau cu mine la biserică şi la întâlnirile cu fraţii şi surorile. L-am învăţat să spună "pace" şi să dea mâna cu fraţii. De multe ori simt că mă încurcă, dar mă pocăiesc repede de gândul acesta pentru că ştiu că timpul petrecut cu el se va transforma într-o zi în ......ÎNCREDERE! Doamne, ai milă de fii noştri! Doamne, binecuvântă părinţii noştrii!