miercuri, 13 iunie 2007

Ce s-a întâmplat cu Biserica lui Cristos? Ce s-a întâmplat cu biserica lui Cristos, cea care a trebui să fie plină de entuziasm? Ce se întâmplă de câţiva ani încoace că predicile, cântările şi programele sunt receptate cu tot mai puţină emoţie? Bifăm activităţi religioase şi plecăm fără bucurie. Aventurile misionare de pe vremea raţiilor de benzină sunt deja lucruri uitate. Avem tot mai multe emisiuni preferate şi tot mai puţine activităţi preferate. Avem tot mai mulţi fani a tot felul de persoane şi formaţii şi tot mai puţini care au modele şi învăţători la care poţi merge acasă. Minciuna şi realitatea deformată intrată pe ecranele de sticlă sau zare şi internet, ne-a afectat dramatic capacitatea de reacţie la realitatea cotidiană. Accidentul, creierii împrăştiaţi, oameni striviţi sau bătuţi nu ne mai fac să ne gândim la graniţa dintre viaţă şi moarte. Simţurile ni s-au atrofiat, sentimentele au pălit. Pentru a motiva reacţii normale e nevoie de ceva mult mai spectaculos, este nevoie de senzaţional, e nevoie de Surprize-Surprize, de Iartă-mă şi Din dragoste, de tot felul de improvizaţii. Mă întreb ce doză le va trebui copiilor noştri pentru a putea declanşa lacrimi şi impresii, dacă nouă ne trebuie 2 ore de tot felul de surprize ca să lăcrimăm?? Isus a venit să proclame Evanghelia, nu să facă minuni! Ioan a venit ca un glas ( Ioan 1:12 ) Cea mai mare valoare a bisericii Domnului Isus este predicarea CUVÂNTULUI, ADEVĂRULUI. Cea mai mare nevoie a lumii în care trăim este auzirea ADEVĂRULUI. Dacă vrem să trăim o viaţă împlinită aici Dacă vrem să trăim o viaţă plenară chiar sub aceste influenţe, avem nevoie să ne lăsăm influenţaţi de Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este ceea ce generează viaţă, creează credinţă produce schimbare îl sperie pe diavol cauzează minuni vindecă răni clădeşte caracter transformă circumstanţe împarte bucurie trece peste împotriviri biruie peste ispite curăţă mintea aduce lucruri în fiinţă şi ne garantează veşnicia. NU O LUA ÎN GLUMĂ. Mulţi creştini astăzi suferă de anorexie spirituală şi sunt malnutriţi spiritual pentru că nu se hrănesc cu acest Cuvânt: lapte, pâine, hrană tare şi miere. Pentru a fi un ucenic sănătos al Domnului, hrănirea cu acest Cuvânt trebuie să fie o prioritate pentru tine. Asta înseamnă să rămâi în Cuvânt: „dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”

10 comentarii:

Anonim spunea...

Eu cred ca s-au intamplat mai multe:
- lideri lumesti sau imaturi;
- libertate prost inteleasa;
- distrugerea zidului harului (aici ma refer la faptul ca am depasit demult linia de separatie dintre noi, crestinii si lume);
- gandire lumeasca;
- lipsa rodului (Ioan 15);
- idei si metode straine de cele biblice;
- lipsa discernamantului;
- renuntarea la sfaturile batranilor bisericilor;
- inlocuirea Duhului cu planurile, finantele si deciziile noastre (stiu ca e grav ce scriu)...

Daca nu revenim la realitatea inchinarii crestinilor autentici nu ne mai ramane decat sa devenim spectatorii stingerii bisericii... Dar, mai ciudat, se formeaza o alta biserica, care arata precum cea adevarata. Intr-o societate globalizata, presiunea este prea mare sa nu fie o generalitate asta. Dar nu e prea mare pentru a nu putea rezista.

Am si o intrebare - noi, ca biserica, spre ce ne indreptam? Care este "pulsul natiunii"?

ambasadorul spunea...

Aş vrea să ştiu ce înţelegi prin Biserică?
Care este definiţia de lucru a Bisericii?

Anonim spunea...

in intrebare ma refeream la biserica pe care o pastoriti...

ambasadorul spunea...

Biserica este simultan un organism DIVINO-UMAN şi o comunitate ISTORICO-ESCATOLOGICĂ. Aceasta e definiţia mea depre Biserică.
Ea este un organism = trupul lui Cristos.
Ea este o comunitate = poporul lui Dumnezeu.

Biserica este parte a veacului acestui dar şi a celui viitor. Biserica trăieşte în acest interval de suprapunere "să nu vă potriviţi chipului veacului..."

Cum pot trăi în două veacuri? Biserica poate! Şi fiecare veac încearcă să te atragă. Este atragerea istoriei. Istoria are pârghiile ei să transforme biserica după după chipul ei. În vremea noastră avem 2 pârghii ale istoriei:
- pârghia financiară a puterii politice ( salarii de la stat ). Biserica Baptistă a refuzat acest "ajutor".
- seducţia culturală. Mă refer la două lucruri: instictul de imitaţie din noi şi obsesia relevanţie.

Pe pământ sunt relevant nu în termenii pământului! ci în termenii CERULUI. Întrebarea corectă este: Cât de ceresc pot fi aici pe pământ?

Preocuparea mea nu este să aflu "pulsul naţiunii". Vreau să simt pulsul "Împărăţiei de sus".

Aşa să ne ajute Domnul!

ambasadorul

ambasadorul spunea...

Datorită definiţiei despre Biserică, cred că nu vom devenii niciodată spectatorii stingerii bisericii! Niciodată nu se va întâmpla asta!

Este un organism DIVINO-uman!

Slavă Tatălui!

Anonim spunea...

Anonimule, nu vezi ca nu ai cu cine vorbi?
Atunci cand vii cu o intrebare sincera si directa, te abureste cu citate luate din carti.
In lumea academica, atunci cand citezi ceva, fara sa scrii de unde citezi, de parca ai fi tu autorul, la chestia asta-i zice plagiat.
Iar in lumea reala, atunci cand intrebi cat e ceasul, si ti se raspunde ca elvetienii fac ceasuri, stii ca ai de-a face ori cu un smecher, ori cu un om bolnav.
Hai lasati-o balta!

Anonim spunea...

deci gata cu blogu! Owneru nu vrea sa isi strice imaginea daca stie lumea care-i parerea altora despre el...
se pare ca urmeaza sa te dai mare singur, domnu Adi Condrea...
mult succes la aburit

ambasadorul spunea...

Este interesant cum în lumea noastră cei care ne acuză de ipocrizie, folosesc arme din arsenalul ipocriţilor.

Ei spun: vreau să adresez o întrebare sinceră şi directă. Dar nu au nici puterea sincerităţii şi nici curajul responsabilităţii celor spuse. Eu mă semnez după ce scriu ceva mai ales dacă am ceva de comentat negativ, pentru ca să pot da socoteală de ceea ce scriu.

În lumea academică, o acuză de plagiat se dovedeşte cu argumente solide. Şi există ( tot în lumea academică ) o întreagă procedură şi paşi concreţi de a ajunge la concluzia plagierii.

Dragul meu "student". De care lume reală vorbeşti? Noi, pocăiţii considerăm lumea reală, pe cea de sus. După valorile ei ne purtăm şi vorbim. După principiile ei luăm decizii. Filipeni 3:20.

Dacă consideri că sunt şmecher sau bolnav, Domnul va aduce la lumică toate gândurile inimii.
Putem judeca fapte, acţiuni şi cuvinte, nu motivaţii ale inimii.

Hai, lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze şi să ne lumineze!

adi condrea

ambasadorul spunea...

Blogul nu este gata!Atunci când l-am creat m-am gândit că ne vom încuraja unii pe alţii să fim mai cereşti, mai duhovniceşti, mai asemeni lui Cristos. Dacă a vorbi între noi cu psalmi şi cu Scriptura înseamnă pentru tine "aburit", atunci ai greşit blogul. Nu am timpul şi nici plăcerea aburelii.

Repet! Ţin mai mult la caracter decât la imagine. Blogul este o unealtă "perfectă" de a arunca cu bălegar în imaginea cuiva. Iată, că nu m-am sfiit să mă expun. În acelaşi timp, cred că dacă acest blog nu va fi ceea ce am intenţionează spă fie, voi aplica Matei 7:6. Până atunci hai să îl lăsăm pe Domnul să se dea mare în noi!

"Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui CRISTOS să rămână în mine" ( 2 Cor.12:9 )

ambasadorul

Alexandru spunea...

Eu sunt constient ca Biserica trece prin vremuri grele. Dar nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu este Capul Bisericii. Cred din toata inima ca, daca ascultam de El, atunci ORICE s-ar intampla, suntem in Mana Lui.

Stiu ca suntem greu loviti. Problema nu este insa aceasta. Domnul Isus ne-a spus de la inceput ca vom fi loviti. Stim ca oricine vrea sa traiasca cu evlavie va fi prigonit. Problema este cum primim lovitura...

Dar mai stim ceva. Stim ca exista si robi care zic ca sunt liberi, dar si fii ai Ierusalimului de sus. Si stim ca fii robiei progonesc pe fii cerului.

Fara sa vreau sa fac vreo aluzie la cei care si-au exprimat opinia pe acest blog pana acum (nici nu stiu cine sunt si nici nu traiesc dupa astfel de "principii", fiindca nu ma lupt cu morile de vant), imi doresc ca noi toti, care ne numim crestini si am crezut Evanghelia devenind astfel fii prin nastere din nou, sa suferim corect jignirile.

Inteleg prin corect, in sensul de mai sus, biblic. Nu voi suferi deci ca facator de rele, ci ca unul care face binele. Nu voi face pe fratele mai sa sufere, ci, atunci cand am un prilej sa ma razbun pe el, imi aduc aminte de Domnul Isus si incep drumul calvarului, pana la... cruce. Doar ca, nu este crucea mea acolo, ... e CRUCEA LUI. Si, e crucea mea, fiindca o iau de buna voie, in baza libertatii pe care am primit-o, alegand in functie de principiile pe care le-am crezut.

Eu personal provoc pe toti studentii carora le vorbeste Dumnezeu sa faca asa - veniti acasa sa ne luptam impreuna lupta cea buna a credintei. Daca Dumnezeu va trimite in alta parte, sa nu cumva sa nu-L ascultati! Daca insa putem suferi impreuna fiindca suntem crestini, sa ne si plecam impreuna inaintea Domnului multumindu-I pentru ca, noua, ni s-a dat si harul sa suferim pentru El.

Domnul sa binecuvanteze pe toti studentii care isi fac o cariera din A FACE VOIA DOMNULUI.

Ce mult imi place cand, atunci cand firea ne invata sa lovim, noi alegem sa rastignim firea si, in locul loviturilor, sa dam iubire. Doar ca, atunci cand facem asa, sa fim constienti ca plata este sa luam acele lovituri noi... aceasta este iubirea Domnului. Apostolul Pavel ne invata pe toti sa suferim impreuna cu Evanghelia.