sâmbătă, 11 august 2007

ÎNCHINAREA: un teren de război!

Atunci când ai rostit cuvântul "închinare" toate privirile se îndreaptă spre tine. Toţi aşteaptă. Toţi vor să vadă în ce categorie să te pună. Ce etichetă ţi se potriveşte. Contemporan? Tradiţional? Cartea neagră? Cartea roşie? Închinarea nu este un subiect fără importanţă. Conform Mărturisirii de la Westminster, scopul omului este "glorificarea lui Dumnezeu". Atunci, închinarea, glorificarea lui Dumnezeu este extrem de importantă. Cum să ne închinăm ? Cuvântul lui Dumnezeu defineşte şi delimitează închinarea. Nu totul se potriveşte. Vreau doar să vă invit să privim la câteva principii biblice ale închinării prin muzică. Principiul nr.1: ÎNCHINAREA ESTE RĂSPUNSUL NOSTRU LA REVELAŢIA CARACTERULUI ŞI LUCRĂRILOR LUI DUMNEZEU. Acest răspuns include participarea colectivă în predicare, rugăciune, laudă, dărnicie şi slujire. Cuvântul Vechiului Testament pentru "închinare" înseamnă literal "a te proşterne înaintea cuiva ca şi recunoaştere a superiorităţii sale". Asta a făcut David când s-a plecat în faţa lui Saul ( 1 Sam.24:8 ). Asta a făcut şi Rut în faţa lui Boaz ( Rut 2:10 ). Închinarea este răspunsul noastru faţă de caracterul lui Dumnezeu ( Ex.34:6-8 ) sau faţă de lucrările Lui ( Luca 5:8; Apoc.5:8 ) sau faţă de promisiunile Lui ( 2 Cronici 10:18 ). Fără o revelaţie este imposibil să te închini lui Dumnezeu. Lucrările Lui, caracterul Lui, promisiunile Lui sunt găsite în revelaţia Sa: Cuvântul lui Dumnezeu. Lauda, mulţumirea, mărturisirea, cântarea, dărnicia şi proclamarea Cuvântului sunt elemente ale unui serviciu de închinare. Deci, predicarea şi colecta sunt considerate de Dumnezeu ca şi "închinare" la fel ca şi muzica. Închinare este fiecare act de ascultare faţă de Dumnezeu în viaţa de zi cu zi. Nu ştiu de ce s-a imprimat în mintea tinerilor ideea că numai cântarea este închinare. Cred că parte din cauză este şi folosirea greşită a termenilor, precum: "invităm grupul de închinare să vină în faţă". Cum adică "grupul de închinare?" Ceilalţi care rămân în bănci ce sunt? Ce fel de grup sunt ei? Şi ceilalţi reprezintă grupul de închinare. Toată biserica este grupul de închinare. Toţi ne închinăm prin cântare, apoi prin rugăciune, apoi prin dărnicie, apoi prin slujire. Închinarea nu reprezintă doar cele 6 cântări cântate cu un grup în faţă. Închinarea este şi atunci când conduci maşina, şi atunci când scrii pe blog. Închinarea este un stil de viaţă! Nu este închinare doar simpla adunare de câţiva tineri care încep să cânte câteva cântări preferate. Asta făceau şi cei din cenaclul Flacăra a lui Adrian Păunescu. Închinarea înaintea lui Dumnezeu este o reacţie! Un răspuns. La ce? La Cuvântul Lui! La Revelaţia LUI! De aceea, nu există închinare autentică fără Cuvânt. A fost o adevărată încântare să stau de vorbă cu fratele Alexandru Groza şi să îl întreb: "frate Groza, da, cântarea aia cum aţi compus-o? Da, aialaltă?" Fiecare cântare compusă de fratele Groza sau fratele Moldoveanu nu au fost compuse pentru că se plictiseau. Au fost răspunsurile lor la felul cum Dumnezeu lucra, la felul cum Dumnezeu le vorbea, la promisiunile admirabile ale lui Dumnezeu. Nu s-au putut abţine şi au răspuns Acestui Dumnezeu compunând aceste cântări. Nu mă mir că de fiecare dată când le cânţi vibrează inima şi sufletul nostru. Iată mesajul unei astfel de cântări: Chiar dac-ar sa fi sa-ndur, din greu, o Dureri si lacrimi si suspine, /: Ajuta-mi, Dumnezeul meu, o Sa nu pot sa ma las de Tine! : / Chiar dac-ar fi sa fiu rapit o Si-n noapte dus de maini haine, /: Oricat inchis si chinuit, o Sa nu pot sa ma las de Tine! :/ Chiar dac-ar fi sa mi se ia o Tot ce-am avut pe langa mine, /: Sarac si gol de-as ramanea, o Sa nu pot sa ma las de Tine! :/ Chiar dac-ar fi sa zac flamand, o Bolnav, uitat la usi straine, /: Lovit si alungat, nicicand o Sa nu pot sa ma las de Tine! :/ Chiar dac-ar fi cei dragi ai mei o Rapiti si dusi de langa mine, /: Zdrobit de dorul dupa ei, o Sa nu pot sa ma las de Tine! :/ Chiar dac-ar fi sa stiu ca mor, o Departe dus in zari straine... /: Tanjind de-al casei mele dor, o Sa nu pot sa ma las de Tine! :/ Chiar dac-ar fi sa fiu ucis o De cei cu maini de sange pline, /: Pan' la sfarsit, sa spun deschis · Ca nu pot sa ma las de Tine! :/ Iar pentru toate acestea, sus, o Tot ce-mi doresc eu de la Tine, /: E ca sa vad atunci, Isus, o Ca nici Tu nu Te lasi de mine!... :/

Un comentariu:

Alexandru spunea...

Este important faptul ca inchinarea este un subiect controversat astazi. Aceasta arata o lupta, undeva in spate, o lupta pentru ceva, cu un scop.

As vrea sa subliniez si eu ceva. Vreau sa fac referire la fratii batrani. De cativa ani buni, glasurile lor se ridica impotriva tendintelor care doresc atentia tinerilor de astazi. Fara prea multe cuvinte elevate, fara citate din cartile imposibil de citit pe vremea lor (fiindca nu aveau timp, nu aveau carte sau pur si simplu nu existau carti), fara interpretari si ras-interpretari ale Cartilor Sacre (Biblia), batarnii nostri ne spun: "Atentie la noile cantari, atentie la noul mod de inchinare, ceva nu este bine!".

Multi tineri cad in capcana de a lua in deradere avertizarea batranilor. Ei nu stiu sa explice, dar vad ceva rau. Ei, de la care am primit credinta, sunt acum luati peste picior de niste tineri care nu au nici o cunostinta biblica traita. Ca exemplu voi da rugaciunea. La intalnirile noastre, o sora batrana se roaga, repetand deseori anumite expresii sau cuvinte, iar tinerii de obicei rad. Dar, acesti tineri nu se roaga niciodata. Interesant, nu?

Ei bine, batranii nostri, de la care am primit marturia Cuvantului si care si-au trait viata in ascultare de Cuvant, prin jertfa de sine, ne spun ca exista un pericol. Eu aleg sa ii cred si nu voi rade de incapacitatea lor de a explica in termenii lumesti ce vad. In fapt insa, cred ca este o incapacitate a noastra (a generatiilor noi) de a intelege termenii biblici!!!